Expertiză
-
Drept penal
Ca ramură a sistemului dreptului, dreptul penal reprezintă subsistemul normelor juridice care reglementează relațiile de apărare sociala prin interzicerea ca infracțiuni, sub sancțiuni specifice, denumite pedepse, a acțiunilor sau inacțiunilor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracțiunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care le savarșesc.
Dreptul penal intrunește toate trasaturile caracteristice unei ramuri a dreptului: un obiect de reglementare propriu, un procedeu sui generis de reglementare juridică, un scop specific și un mod de realizare a acestui scop.In dispozițiile dreptului penal sunt reflectate realitațile economice, sociale și politice din Romania, din care izvorăsc și trasăturile sale.
Acestea sunt:
– raporturile sociale ce se nasc între stat și persoanele care savârșesc fapte prevazute de legea penală;
– sancțiunile aplicate ca urmare a săvârșirii infracțiunii ce diferă de orice alte sancțiuni și măsuri juridice (cu caracter civil, administrativ, disciplinar).
Acestea îndeplinesc atât un rol de reeducare și prevenire, cât și unul de combatere, și se aplică numai de către instanțele de judecată penale, în cadrul unei forme juridice , reglementată prin lege, procesul penal ;
-scopul dreptului penal este diferit de al celorlalte ramuri juridice.
Ca parte componentă a sistemului dreptului, dreptul penal reprezintă un sistem structurat în jurul unor norme generale, cu caracter de principii, care asigură unitate și coerență ansamblului, eficiență în îndeplinirea funcțiilor atribuite și în realizarea scopului propus.
Caracterele dreptului penal se desprind din specificul relațiilor de apărare socială care îi revin spre reglementare.
Cabinetul nostru abordează în special următoarele aspecte penale:
– Infracțiuni privind circulația rutieră
– Accidente rutiere (vătămare corporală din culpă / omor din culpă)
– Infracțiuni de corupție
– Evaziune fiscală
– Trafic și consum de droguri
– Criminalitate informatică
-
Drept civil
Dreptul civil face parte din marea ramură a dreptului privat privit ca diviziune a dreptului obiectiv.
Dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează, pe de o parte, acele raporturi juridice patrimoniale în care parțile apar ca subiecți egali (nesubordonați unul altuia), iar pe de alta parte, acele raporturi personale (nepatrimoniale) în care se manifestă, fie individualitatea persoanei ca subiect de drept, fie condiția juridica a persoanelor fizice și a persoanelor juridice în calitatea lor de participanți la raporturile juridice civile.
Ca ramură a științei dreptului, dreptul civil studiază :
– normele dreptului civil obiectiv, grupate în instituții juridice specifice
– soluțiile concrete pronunțate de instanțele de judecată în rezolvarea litigiilor civile (jurisprudență sau practica judiciară)
– doctrina sau teoria dreptului civil, adică opiniile, tezele și concepțiile formulate de oameni de stiință (profesori și cercetători) sau de alți juriști, în urma examinarii analitice și sintetice a normelor legale, a soluțiilor jurisprudențiale și a altor opinii doctrinare.
Cabinetul nostru abordează în special următoarele aspecte civile:
– Divort
– Litigii privind proprietatea. Partaj
– Contracte
– Litigii privind raporturile de familie
– Recuperari creanțe
– Executare silită
-
Protecția drepturilor omului
Drepturile Omului reprezintă unul dintre conceptele fundamentale als discursului socio-juridic şi politic actual. La nivel european, respectarea drepturilor omului reprezintă unul dintre standardele politice fundamentale, expres formulate de Consiliul European de la Copenhaga (1993), ale integrarii în Uniune. Mai larg, în relaţiile sale economice cu statele în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană practică aşa numita clauza de condiţionalitate. Ea are în vedere respectarea drepturilor omului de către statele cărora Uniunea le acordă asistenţă şi sprijin pentru dezvoltare.
La nivel internaţional, respectarea drepturilor omului este atent monitorizată de către organisme specializate ale Naţiunilor Unite (Comisia pentru Drepturile Omului, Comitetul pentru Drepturile Omului etc) dar şi de către organizaţii non-guvernamentale cu vocaţie globală (Human Rights Watch). Rapoartele de monitorizare realizate obligă statele să-şi reevalueze politici, decizii administrative, legislaţia etc., pentru a stopa încălcarea drepturilor omului şi pentru a da posibilitatea tuturor cetăţenilor să le valorifice, în condiţiile unui tratament egal şi non-discriminatoriu.
Conceptul de drepturile omului are, cum este lesne de înţeles, sute de definiţii. Ele reflectă valorile socio-culturale şi politice de pe poziţiile cărora a fost abordată problematica drepturilor omului. Richard Rorty considere că în lumea de azi, marcată de pluralism şi diveristate, drepturile omului ar trebui văzute ca principalulul mijloc de evitare a suferinţei şi umilinţei. Ele ar furniza standardele minime ale demnităţii, tolerării şi convieţuirii într-o lume globalizată.“Drepturile omului sunt acele libertăţi, imunităţi şi beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane, pe care orice fiinţă umană este îndreptăţită să le pretindă de la societatea în care trăieşte.”
Libertăţile şi imunităţile menţionate în definiţie se referă la protecţia împotriva intervenţiei autorităţilor publice în sfera privată (întreaga sferă a drepturilor civile şi a dreptului de a face). Ele presupun, în acelaşi timp, garanţii în sensul acţiunii pozitive a statului în scopul realizării unor drepturi de natură economică, socială şi culturală.
Libertăţile şi imunităţile protejează întraga sferă sferă a drepturilor negative şi pozitive.
În al doilea rînd, definiţia lui Lenkin subliniază că baza acestor drepturi se regăseşte în valorile contemporane acceptate de întraga comunitate internaţională, fără nici o discriminare între diferite civilizaţii sau culturi, ori privilegii ale “naţiunilor civilizate” (aşa cum prevedeau Declaraţiile din sec.18 şi 19).
Definiţia evidenţiază –în al treilea rând- particularitatea acestor drepturi de a reprezenta o clasă specială de drepturi subiective, pe care orice fiinţă umană, în virtutea acestei calităţi şi prin simplul fapt al naşterii, le deţine. -
Drept comercial
O definitie simpla a dreptului comercial ar fi aceea ca dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice care reglementează comerţul.
Determinarea obiectului dreptului comercial, adica a sferei de aplicare a acestei ramuri de drept, este strans legata de opţiunea legiuitorului pentru un anumit sistem. În concepţia clasică a dreptului comercial există doua sisteme in functie de care poate fi stabilita sfera de aplicare a dreptului comercial, si anume:
-Sistemul subiectiv, care a stat la baza primelor reglementari legale in materia dreptului comercial, potrivit căruia dreptul comercial este considerat ca având obiect normele juridice “cărora le sunt supuşi comercianţii”; prin urmare, potrivit acestui sistem, dreptul comercial ar constitui un ansamblu de norme juridice cu caracter profesional, aplicabile persoanelor care au calitatea de comerciant.
-Sistemul obiectiv, pe care se bazeaza si Codul Comercial roman, în conformitate cu care dreptul comercial este considerat ca având drept obiect normele juridice “aplicabile comerţului”, adică acelor fapte, operaţiuni şi acte juridice calificate de lege ca fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte.
Prin urmare, elementul care diferentiaza sistemul obiectiv fata de sistemul subiectiv consta in aceea ca in sistemul subiectiv dreptul comercial este considerat ca fiind un ansamblu de norme aplicabile unei categorii de persoane (comerciantii), in vreme ce in sistemul obiectiv dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice aplicabile unei categorii de operatiuni (faptele de comert).
Iar ca o expresie a faptului ca Codul comercial român are la baza sistemul obiectiv, articolul 3 din Codul Comercial – care delimiteaza domeniul de aplicare al acestui Cod – stabileste cu caracter enuntiativ care sunt actele juridice, faptele si operatiunile care sunt considerate ca fapte de comert, si carora, prin urmare, li se aplica prevederile Codului Comercial indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitatea de comerciant (cumpararea de produse sau marfuri in scop de revanzare, vanzarile si inchirierile de produse sau marfuri etc.).
Pe de alta parte, insa, articolul 7 din Codul comercial defineste si notiunea de comerciant – ca fiind persoana care face fapte de comert avand comertul ca o activitate obisnuita, precum si societatile comerciale, astfel ca din perspectiva dispozitiilor art.3 si 7 din Codul comercial dreptul comercial are ca si obiect normele juridice referitoare la faptele de comert si comercianti.
Este de asemenea de mentionat ca dreptul comercial este o ramura a dreptului privat (asemenea dreptului civil), intrucat el reglementeaza actele de afaceri, si nu actele de putere.
Prin urmare, definitia completa a dreptului comercial ar fi aceea ca dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile:
(1) raporturilor juridice izvorate din actele, faptele si operatiunile juridice considerate de lege ca fiind fapte de comert si
(2) raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.
-
Încredere în reușită
Plecăm de la ideea de succes în fiecare caz preluat de către cabinetul nostru. Fiecare dosar este tratat cu aceeași seriozitate și același profesionalism pentru că, în cazul nostru, nu există decât dorința de a câștiga. Suntem convinși că reusitele sunt importante atât pentru clienții noștri cât și pentru noi, ca și cabinet de avocatură.
-
Încrederea în rezultate
Activitatea cabinetlui se cuantifică în rezultate. În fiecare caz preluat încercăm să obținem un rezultat favorabil, cu un minim de timp și cheltuieli financiare din partea clientului. Asadar, nu numai rezultatul final contează pentru noi, ci și optimizarea timpului în care acesta este obținut precum și optimizarea cheltuielilor financiare ale clienților.
-
Încrederea în flexibilitate
Fiecare caz preluat este unic și de aceea soluțiile juridice pe care le oferim clientilor noștri sunt adaptate in funcție de nevoile lor.
-
Încrederea în parteneriat
Relația pe care o dezvoltăm cu clienții noștri este una de parteneriat. Acest parteneriat implică, din partea ambelor părți, respect, onestitate, fidelitate si cel mai important, un țel
comun: succesul. Important pentru noi și pentru clientii noștri este să prevenim situațiile litigioase care ar putea afecta interesul clienților. Tocmai de aceea, latura de consultanță este una din cele mai importante în activitatea noastră.